Trei copaci și o singură chemare

Matei 7:19. „Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc.”

Luca 13:6–7. „Și a spus pilda aceasta: Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l! La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’

    „În curtea părinților mei au crescut câțiva copaci foarte diferiți: un măr, un plop și câțiva pruni. Pe fiecare i-am văzut crescând și schimbându-se în timp, iar lecțiile pe care le-am învățat de la ei mi-au arătat cum putem fi folositori sau dăunători în lucrarea lui Dumnezeu.

1. Mărul

    Un măr bătrân străjuia curtea noastră, lângă gardul vecinului. Crengile lui se plecau peste hotar, iar roadele ajungeau la toți. Copiii erau mereu acolo.

   Acest copac poți fi tu, care ai rădăcinile înfipte în Cuvântul lui Dumnezeu, dar crengile tale trec peste gardul vecinului. Cine este vecinul? Societatea care trăiește fără Dumnezeu.

   Mărul a trăit mulți ani. Ce văd vecinii în viața ta? Se înfruptă din roadele tale?

   După un timp, mărul a fost tăiat, așa cum și noi vom pleca de pe acest pământ.

   Mărul nu mai există de vreo 25 de ani, dar vecinii încă își amintesc de el. Trunchiul lui a fost pus pe foc, iar noi ne-am încălzit la căldura lui.

Întrebare pentru suflet:
    Tu ce amintiri vei lăsa în urmă? În biserică, la locul de muncă, în familie, pentru copiii, nepoții și poate strănepoții tăi? Își vor aminti de faptele tale bune?

2. Plopul

   A răsărit din senin, chiar în hotar (mejdă), și, cu timpul, a crescut, stârnind ceartă între tatăl meu și vecinul nostru. Tot astfel, se dă o luptă nevăzută între Dumnezeu și diavol pentru sufletele noastre.

   În martie–aprilie producea un puf alb, foarte fin se răspândea cu vântul, se așeza pe copacii noștri, pe hainele  puse la uscat în grădină, ne intra în gură și în ochi. Avea un trunchi frumos. Vecinul promitea că îl va tăia și va face din el o cumpănă la fântână, ca să scoată apă. Noi eram supărați pentru că ne umbrea grădina și pomii fructiferi.

   Plopul poți fi tu și eu;  dacă nu ne pocăim cu adevărat, fiind în hotar, ajungem simbolul unei vieți împărțite.

   Să nu fim de două feluri:

  -lumină și întuneric

  -adevăr și minciună

   Dumnezeu a vrut să facă din noi o cumpănă, prin care să scoată apă vie din fântâna Lui. Toți din jur știau de el, vorbeau urât despre el, mai ales primăvara, când puful alb mătăsos se așeza peste tot.

Ce reprezintă acei pufi albi în viața noastră? Sunt vorbele rele pe care le rostim și de care cei din jur sunt afectați.

     Plopul mai poate fi, un slujitor într-un anumit departament al slujirii din biserică, care, deși vizibil și impunător, nu aduce rodul pocăinței și ajunge să umbrească lucrarea altora.

3. Prunii

     Erau mai mulți pruni, plantați în linie dreaptă chiar sub plop. La început aduceau mult rod, dar pe măsură ce plopul a crescut, umbra a devenit tot mai mare, iar rodul tot mai puțin. Unii pruni chiar s-au uscat din cauza plopului.

   Așa este și în lucrarea la care ne-a chemat Domnul: dacă nu suntem atenți putem fi plopi, care îi umbrim pe alții, sau pruni, care sunt umbriți de alții. Dar Dumnezeu face dreptate.

Plopul a fost tăiat, iar trunchiul lui nu a fost folosit pentru cumpănă, ci pentru foc. Focul poate simboliza, focul veșnic.

Întrebarea finală:

Ce suntem noi? Măr, plop sau prun?

         28.01. 2026  23:30 Londra